O carte pe zi octombrie 2018
În fiecare zi, o nouă recenzie
pagini
Miercuri, 31 octombrie 2018
Natalia Ginzburg: Săgetător
Titlu original: SăgetătorAnul publicării originale: 1957
Anul publicării acestei ediții: 2018
Traducere în catalană: Marina Laboreo Roig
Evaluare: Foarte recomandat
Edicions de la ela geminada va publica, pentru prima dată în limba catalană, cele cinci romane scurte de Natalia Ginzburg. În prezent, se îndreaptă spre al patrulea, intitulat Săgetător. Pe care, la fel ca cele care o preced, le-am iubit. Este scris simplu, deși proza lui Ginzburg este totuși lucidă și captivantă. Are personaje complexe cu care sunt ușor de simpatizat. Abordează probleme profunde, precum încrederea și dezamăgirea, întotdeauna într-un mod umil, adică fără a cădea în pretențiozitate atunci când le expune, dar nu le subestimează. Și tonul său este îndrăgit, amar și caustic comic în același timp.
În Săgetător Găsim elemente recurente în mai multe dintre romanele scurte ale lui Ginzburg. Unele sunt doar de relevanță anecdotică; de exemplu, sora mai mare care locuiește în oraș și dă lecții private. Cu toate acestea, există altele mult mai semnificative. Una dintre ele este alegerea naratorului, întotdeauna un personaj feminin (care aici se află în fundal, ca în Valentino Da cuvintele nopții, în loc să arate rolul principal al Drumul care duce spre oraș sau Așa a mers). Și este că, datorită narațiunii la persoana întâi, Ginzburg dă voce unor personaje despre care puțini scriitori ar considera interesante, acele femei tăcute despre care Ignacio Martínez vorbește într-un articol destul de reușit. Un alt element recurent în care vedem Săgetător Este utilizarea limbajului plat, uneori repetitiv, pentru a da credibilitate personajului care îl folosește. Pentru că acolo unde Alberto Moravia se poticnește, Ginzburg lovește marca; aici, italienii de origine umilă vorbesc, exact, ca italieni de origine umilă. Mulțumiri!
În sfârșit, nimic rău nu pot spune despre această ediție a Săgetător. Traducerea în catalană, de Marina Laboreo, menține impecabil stilul și sensibilitatea stiloului lui Ginzburg. În ceea ce privește aspectele mai tehnice, cartea este bine cusută și tipărirea este foarte demnă (aceasta din urmă lipsea în alte romane scurte de la Ginzburg publicate de editor, precum Așa a mers). Oh, și pentru a ilustra coperta ta, Săgetător Are un tablou de Piero Marussig. Ce ar mai putea cere un iubitor de artă ca mine?
Așadar, nu pot decât să repet din nou și din nou că trebuie să citiți Ginzburg. Devorez tot ceea ce găsesc despre acest scriitor de două luni și cred că pot spune că este un candidat ferm pentru a ocupa funcția descoperirii mele literare din 2018. În sine, Ginzburg este un autor excelent, dar în ea aspect narativ I pare chiar mai puternic decât atunci când joacă repetiție sau teatru. Iar romanele sale scurte sunt cu ușurință una dintre cele mai ambițioase propuneri ale sale. Ești avertizat.
Marți, 30 octombrie 2018
Kiko ama. Înainte de uragan
Luni, 29 octombrie 2018
Protopop de Hita: Carte de dragoste bună
Duminică, 28 octombrie 2018
Charles Simmons: Apa sarata
Limba originală: Engleză
Titlu original: Apa sarata
Traducere: Regina Lopez Muñoz
Anul publicării: 1998
Evaluare: foarte recomandat
Puține lucruri se știau despre Charles Simmons, autorul acestui roman, până la apariția acestei opere, deoarece nu a publicat nimic în spaniolă până anul trecut și este ceva cu adevărat surprinzător, deoarece este un autor născut în 1924. Este unul dintre acele cazuri în care un mic editor găsește o bijuterie ascunsă printre mii de lucrări, o picătură de apă în ocean, tocmai acea picătură care strălucește în contact cu razele soarelui și ne uimește. Pentru că cartea începe puternic: «În vara anului 1963 m-am îndrăgostit și tatăl meu s-a înecat.»Odată cu acest început, cartea oferă deja multe indicii cu privire la axele sale centrale: dragostea și pierderea, în diferitele lor aspecte.