Folosim bine limbajul iubirii Mintea este minunată
Limbajul este puternic. Limbajul iubirii prea. Cuvintele pe care le alegem să ne exprimăm într-un fel condiționează răspunsul receptorului și propria noastră senzație. Iubirea este ceva care circulă și respiră în jurul nostru. Deși la un moment dat nu îl simțim sau nu îl căutăm ca un concept de cuplu, este inevitabil să-l vedem auzind. Nu putem fugi de el, așa că „rezonabil” ar fi să-l înțelegem și să ne înțelegem cu el.
Ceea ce spune Mandy Len Catron (profesor și scriitor de engleză) într-o conferință despre limba iubirii este că tindem să folosim expresii lingvistice negative pentru a pune sentimente în cuvinte. Analiza sa se face în termeni englezi, dar ceva similar se întâmplă la vorbitorii de spaniolă.
Bolnavă de dragoste, nebună de iubire, era o îndrăgostită, m-am predat farmecelor ei, m-am îndrăgostit complet, arzând de pasiune, mă are învins sau mor de dragoste. Boală. Nebunie. Săgeți Predare. Cade afară. A arde. Încânta. A muri.
De ce sunt aceste expresii cu conotații negative?
Această contradicție ar putea fi legată de bogăția limbii spaniole, dar în engleză este practic la fel. Sunt metafore asociate cu boli, violență sau victime ale ceva în două limbi diferite. Prin urmare, am putea spune că - cel puțin în mare parte din cultura occidentală - există ceva în comun dincolo de cuvintele de dragoste.
În mai multe ocazii când vorbim despre îndrăgostire putem descrie reacțiile tipice ale drogului. Când este prezent, găsim plăcere, iar când dispare cădem în ceva similar cu sindromul de sevraj. Găsim un vocabular extrem și exagerat pentru a încerca să definim ceea ce ne captează complet.
Cultura nu ne ajută cu limbajul iubirii
Dacă există ceva în care ne refugiem adesea, este cultura. În el găsim identificarea cu binele și răul care ni se întâmplă. Cântecele, filmele sau rețelele de socializare au ecou în placa de sunet a tot ceea ce alcătuiește ființa umană.