De ce steagul Japoniei și-a pierdut razele Science Hist; delicios
Fiind un copil, într-o noapte tatăl meu m-a chemat în camera lui. Nu sunt sigur, dar probabil am crezut că am greșit ceva și că mă certam, dar nu. Se uita la televizor întins pe pat, totul părea normal. Deodată, arătând spre dispozitiv, a spus pur și simplu - îți va plăcea asta. Câtă dreptate avea tatăl meu! „Aceasta” mi-a plăcut. A fost un serial de televiziune în care au fost povestite anumite episoade ale celui de-al doilea război mondial în Pacific. Acolo s-a născut curiozitatea mea pentru steagul Japoniei.
Seria în versiunea sa originală s-a numit „Oa neagră Baa Baa”, ceva de genul „Albine, albine Oile Negre”. A fost povestea histrionizată a unei echipe de vânătoare yankee, VMA 214, că a existat cu adevărat și al cărui comandant, Greg "Pappy" Boyington, a fost unul dintre cei mai renumiți piloți ai conflictului. Boyington și oamenii săi erau cunoscuți pentru două lucruri, micul lor respect față de autoritate, dragostea lor pentru femei și alcool și priceperea lor în aer. 214 ar fi una dintre cele mai de succes echipe ale războiului.
Întrebarea drapelului
Ar trebui să vorbesc despre steagul Japoniei și acolo mă duc. În acea serie (cunoscută și în Mexic sub numele de "Los Tigres Voladores"), și în orice film al vremii, puteți vedea cum piloții americani și-au marcat uciderile cu un steag inamic în exteriorul cabinei lor. Cum nu putea fi altfel, Oaia Neagră s-a acumulat suficient.
Robert Conrad în rolul lui Pappy Boyington.
Pentru mine în curând M-a frapat faptul că steagul japonez pe care îl foloseau piloții nu era același pe care îl știam eu, dar am crezut că a fost o schimbare de steag, precum multe dintre toate țările. Povestea este mai complexă.
Steagul pe care noi, fanii istoriei îl cunoaștem cel mai bine, este cel al Soarelui Răsare. Pe un fundal alb, un disc roșu ușor spre stânga, cu 16 raze care se extind de pe disc până la marginile steagului.
Drapelul Soarelui Răsare
Steagul actual se numește Hinomaru. Pe un fundal alb, același disc roșu, dar în centru și fără raze.
Hinomaru, steagul Japoniei.
Prima mea investigație
Nu-mi amintesc pe cine am întrebat motivul schimbării. În memoria mea, singurul lucru rămas a fost explicatia, dar nu persoana. Conform cu aceasta, La sfârșitul războiului, aliații îi forțaseră pe japonezi să elimine razele deoarece reprezentau spiritul expansionist al Imperiului Japoniei. Celor care au invadat și au provocat atât de multe daune, nu au vrut să vadă nici măcar în pictură designul fericit al razelor, iar rațiunea nu a lipsit. Peste 10 milioane de decese sunt atribuite japonezilor, dintre care șase numai în China.
Se presupune că ar fi căzut în mâinile generalului Douglas MacArthur, misiunea de a-i forța pe japonezi să schimbe steagul. Repet, aceasta este toată versiunea pe care am crezut-o mulți ani. Cu toate acestea, în urmă cu câteva săptămâni, mi-am amintit subiectul și am decis să investighez. Am fost surprins.
Rezolv misterul
Acea însemnă a Soarelui Răsare apărând în filme de război și documentare, nu era de fapt steagul Japoniei. Nu esteșobolan mai degrabă al însemnelor Forței de autoapărare maritimă a Imperiului, adică emblema marinei japoneze. Dacă vedem acel drapel peste tot, este pentru că aproape întreaga greutate a războiului a căzut în mâinile marinei. Aproape toate avioanele erau din același corp și de aceea americanii au pus acel mic steag pentru a-și număra demolările. in orice caz, dacă ne uităm la detalii, ca în aripile Zero-urilor, au folosit și Hinomaru.
Mitsubishi A6M Zero
Unul dintre motivele pentru care Steagul Soarelui Răsare a fost atât de omniprezent, chiar mai mult decât Hinomaru, a fost popularitatea marinei, mândria Japoniei. Cealaltă este că până atunci, chiar până la sfârșitul secolului trecut, Japonia nu avea pavilion oficial. Ciudat dar adevarat.
Drapelul Japoniei
În ambele cazuri, discul roșu al steagului Japoniei reprezintă Soarele. Din aproximativ secolul al VII-lea d.Hr., simbolul a fost deja identificat cu țara. Mai ales cu familia regală. Cu toate acestea, ea nu a fost singura, iar Hinomaru a coexistat mulți ani cu alte însemne. În timpul războiului, Hinomaru a fost steagul de facto al Japoniei, dar nu oficialul. Abia în 1999 guvernul lui Keizar Obuchi a decis să îl adopte instituțional, la fel ca un imn național.
Dacă vedem mai mult fulgere în filme, este pentru că majoritatea acțiunilor, cum ar fi cucerirea insulelor, au fost efectuate de către marină. La Tokyo, cel care împodobea clădirile guvernamentale era Hinomaru. Sigur, vezi asta mai puțin în documentare. Tocmai Hinomaru a fost respins de aliați chiar la sfârșitul războiului, deși utilizarea acestuia a fost permisă în cele din urmă. Drapelul Soarelui Răsare, este încă marina oficială japoneză. Nu a fost niciodată interzis.
Concluzie
Deci, steagul Japoniei nu și-a pierdut razele, erau doar două steaguri diferite. Poate că tu, dragă cititoare, știai adevărata poveste. Mi-am întrebat prietenii și niciunul nu era conștient, toți credeau la fel ca mine. Am vrut să vă spun această poveste pentru că mi se pare interesantă și pentru că altcineva ar putea fi în situația în care mă aflam. Îmi vei spune în comentarii.
Pe de altă parte, profit de ocazie pentru a vă lăsa un videoclip al serialului Los Tigres Voladores, îl recomand integral (pe YouTube). Dacă cineva nu înțelege limba engleză, poate trece celălalt blog al meu... 😛
Imparte asta:
Vezi comentariile (18)
Bună, Iisuse,
Chiar ieri am văzut un film „Unbroken” regizat de Angelina Jolie și cu Jack O'Connell în rolul principal. Deși cred că a primit atât recenzii negative cât și pozitive, mi-a plăcut. Nu știu dacă l-ați văzut, dar este vorba despre un italian stabilit în campioana olimpică a SUA și care este capturat de japonezi în timpul celui de-al doilea război mondial cu ghinionul că managerului lagărului de prizonieri nu-i place foarte bine (vă puteți imagina că fac tot felul de torturi) Dacă la asta adăugăm că el a petrecut mai mult de 40 de zile într-o barcă de salvare în mijlocul Oceanului Pacific, printre rechini și împușcat de avioane japoneze, bine. hai, a îndurat nespusul. Pentru a încheia drama, se bazează pe o poveste adevărată. Chiar acum nu-mi amintesc steagurile japoneze care au apărut în film, dar vă asigur că în următorul îl voi privi.