William Langland

Piers Plowman

Piers Plowman (Peter the Plowman, 1367, 1377, 1392)

Resurse bibliografice și electronice

Traduceri moderne în engleză:

Pedro țăranul/William Langland; traducător, Pedro Guardia. - Madrid: Gredos, 1997. - (Clasici medievali; 4)

cuvânt înainte

[Fragment din Cuvânt înainte]

Într-o vară, când soarele era moale, am îmbrăcat haine de parcă aș fi fost păstor, obișnuit ca un pustnic, lipsit de fapte, am mers departe în lumea asta să aud minuni. Dar într-o dimineață din luna mai, în dealurile Malvern, mi s-a întâmplat un minune, mi s-a părut magie. Rătăcisem obosit și m-am dus să mă odihnesc la poalele unui deal lângă un pârâu și, când m-am întins, m-am aplecat să privesc apa, [10] am adormit, a sunat atât de liniștit.

Atunci am avut un vis minunat, că eram într-un pustiu, nu știam unde; privind spre est spre soare, am văzut un turn pe o movilă, bine construit; o vale adâncă dedesubt, o temniță în ea, cu gropi adânci, întunecate și îngrozitoare de văzut. Un câmp deschis plin de oameni pe care l-am găsit între ei, cu toate condițiile oamenilor, săraci și bogați, care muncesc și rătăcesc așa cum cere lumea. [20] Unii s-au aplicat la plug și s-au jucat foarte rar: la plantare și însămânțare au transpirat cu nerăbdare pentru a obține ceea ce distrug cheltuitorii. Și unii au exercitat mândria, s-au îmbrăcat în felul acesta (cu mândrie), în aparență de îmbrăcăminte au venit deghizați.

Mulți s-au dedicat rugăciunilor și pocăinței, doar pentru dragostea Domnului nostru au dus o viață foarte strictă, în speranța de a se bucura de fericirea împărăției cerești; ca anahoritii și pustnicii care rămân în celule și nu tânjesc ca țara să se jefuiască, [30] și nici o viață lascivă care să le mulțumească trupurilor.

Și unii au ales comerțul; Se descurcă mai bine, sau cel puțin așa ni se pare nouă, că astfel de oameni prosperă. Și unii fac melodii, așa cum știu să facă minstrelii, care primesc aur cu cântecele lor, inocenți, cred; dar bufonii și șarlatani, fii ai lui Iuda, inventează fantezii și se joacă prost, când au înțelegere după bunul plac să lucreze dacă doresc; ceea ce predică Pavel despre ei, nu îl voi repeta aici: cine spune calomnie este slujitorul lui Lucifer.

[40] Cerșetorii și cerșetorii se învârteau cu burta și pungile de pâine bine umplute, își câștigau existența cerșind într-un mod greșit și luptau în tavernă: lacomie, Dumnezeu știe, se duc la culcare și se ridică cu blasfemie, acei hoți necinstiți. Urmează întotdeauna somnul și lenea ticăloasă.

Pelerinii și palmierii s-au promis reciproc să viziteze Santiago și sfinții din Roma. Încă erau pe drum cu multe povești înțelepte și aveau permis să mintă pentru tot restul vieții. [50] Am văzut unii care susțineau că au vizitat sfinți: pentru fiecare poveste pe care o făceau, limba lor era tentată să mintă mai mult decât să spună adevărul, judecând după ceea ce au spus.

Pustnicii în turme, cu doage agățați, s-au dus la Walsingham și la wenchele lor după ei: mari drone lungi care erau reticenți la muncă, îmbrăcați în pelerine pentru a se distinge de ceilalți și îmbrăcați în pustnici pentru a-și oferi o viață bună.

Acolo am găsit frați, cele patru ordine, predicând oamenilor pentru propriul lor folos, [60] glosând Evanghelia după cum au considerat potrivit, din lăcomia straturilor, interpretând-o după bunul lor plac. Mulți dintre acești maeștri frati se pot îmbrăca după bunul plac, deoarece banii și marfa lor merg împreună. Întrucât Caritatea a fost negustor și șef de mărturisire domnilor, s-au întâmplat multe minuni în câțiva ani. Dacă Sfânta Biserică și ei nu sunt mai bine uniți, cea mai mare nenorocire din lume va veni în curând.

Acolo un bulero a predicat de parcă ar fi preot, a produs un taur, cu sigiliile episcopului, [70] și a spus că le poate absolvi pe toți de minciună la post, de jurămintele sparte. Cei simpli l-au crezut bine și s-au bucurat de cuvintele sale, au venit și au îngenuncheat să sărute taurii. Le-a bătut cu îngăduință și le-a orbit ochii și a răsucit inele și broșe cu documentul. Astfel, ei dau aurul pentru a susține glutonii și îl dau ticăloșilor care practică pofta. Dacă episcopul ar fi venerabil și demn de cele două urechi ale tale, pecetea lui nu ar fi trimisă pentru a înșela oamenii. [80] Dar băiatul nu predică pentru episcop, deoarece preotul și bulero împart banii pe care ar trebui să-i aibă săracii parohiei dacă nu s-ar face. Preoții și preoții parohiali s-au plâns episcopului că parohiile sunt sărace de pe vremea ciumei, că au permis și permisiune să locuiască la Londra și să cânte acolo pentru Simon, pentru că argintul este dulce.

Episcopii și absolvenții de liceu, profesorii și medicii care au vindecarea sufletelor sub Hristos și, ca simbol, tonsură, semn că trebuie să se spovedească enoriașilor lor, [90] predică și se roagă pentru ei și hrănesc săracii, stau la Londra, în Postul Mare și nu numai. Unii îl servesc pe rege și numără banii, în Trezorerie și cancelar, reclamă datoriile municipalităților și consiliilor, proprietatea fără proprietar. Și unii servesc drept slujitori domnilor și doamnelor și, în loc de administratori, acționează ca judecători. Liturghiile și Utrenia lor și multe dintre ore sunt ținute fără devotament. Riscul este ca, în cele din urmă, Hristos în consistoriu să nu-i condamne pe mulți. [100] Am perceput puterea pe care o avea Petru, de a lega și dezlega, așa cum ne spune cartea, și cum a pus-o cu dragoste, așa cum a ordonat Domnul nostru, în patru virtuți, cea mai bună dintre toate virtuțile, care sunt numite cardinale, și închiderea ușilor unde este Hristos în împărăția sa, pentru a închide și a încuia cheia și a le deschide și a le arăta fericirea cerului. Dar cel al cardinalilor Curiei, care au luat acest nume și au deținut puterea de a numi Papa, care are puterea pe care a avut-o Petru, nu vreau să-l provoc. [110] Întrucât alegerea corespunde iubirii și cunoașterii, pot, dar nu pot, despre Curia să spun mai multe.