Istoria universală a muie
De: Roberto Palacio 21.11.2014 00:00:00
Din câte știu eu, prima înregistrare a unei ființe umane care și-a pus membrul genital în gura altuia (alta în acest caz) se găsește în Cartea morților vechilor egipteni, un manual antic care specifică modul de îngropare a decedatului în locurile în care ar trebui să meargă și alte lucruri în locurile în care nu ar trebui să meargă. O ilustrare recreează mitul lui Isis și al fratelui ei Osiris, în care îl readuce la viață oferindu-i o muie divină.
Isis inspiră viață în corpul reconstruit al lui Osiris după ce a fost sfâșiat; a găsit 13 din cele 14 piese în care a fost dezmembrat ... singura lipsă, membrul divin pe care Isis trebuia să îl înlocuiască cu un penis auriu. Imaginea este o încântare; Ea se ghemuieste în mod ceremonial și, în timp ce se uită în ochii lui, prefigurând o practică a pornografiei îndepărtate în timp de 4000 de ani, mâinile ei, este posibil să-l vadă, să-l învelească, luându-l pe zeu prin spate în timp ce el inspiră viață în morții care rămân rigid, impasibil în mod natural, susținut de un zeu șacal. Nu este de mirare că creștinii, iubitori de sex oral, au adoptat ideea că zeul lor dintr-o singură suflare a dat viață primului om. Nu știu dacă felația era obișnuită printre egiptenii antici. Cel mai probabil a fost; Egiptologul Marc Orriols-Llonch a descoperit că au existat cel puțin două cuvinte în limba antică a faraonilor pentru a desemna felația.
Apoi se pare că timp de secole practica s-a demodat. În tradițiile hinduse, cum ar fi cele din Kamasutra, sexul oral nu numai că nu este considerat sex serios, a fost considerat un fel de masturbare asistată, de preferință practicat de un terț ca un eunuc pentru a stimula penetrarea. Felația a cerut intermediari ... cine știe cum lăsarea să fie aspirată de un alt subiect „agonadic” a provocat o erecție.
Dintre greci și romani nu era o practică demnă de a-i dedica tratate. Ei își amintesc mărturiile conform cărora în Grecia antică feladorii au fugit doar din cauza reputației respirației lor, iar romanii, ca războinici și cuceritori, au preferat irrumatio, o practică în care „membrul de aur” pătrunde în gura celălalt. Americanii vorbesc despre nenorocirea de față, o expresie pe care cititorul o poate descifra făcând o simplă traducere literală a celor doi termeni implicați. Irruo este un verb care înseamnă „invazie, irupție”; nu a existat nicio îndoială, odată ce bărbatul a fost considerat partea activă a întregului catalog de combinații în care a venit sexul oral. Astăzi, felado este considerat partea pasivă.
Se pare că Isis a fost înaintea timpului ei: una dintre modalitățile în engleză de a numi sex oral este „blow job”, literalmente „meseria de a sufla”. Din fericire nu este o descriere; Nici nu aș vrea să-mi imaginez consecințele dezastruoase ale suflării atunci când o facem. Cum s-a imortalizat această concepție greșită despre ceea ce este mai puțin de dorit să faci cu un cocos între gură? Cristopher Hitchens în articolul său acum clasic despre felație, „La fel de american ca plăcinta cu mere”, susține că nimeni nu a vrut cu adevărat să vorbească despre „suflare”; expresia engleză este o contracție a „sub locul de muncă” sau „munca care se face mai jos”. Este posibil; Îmi amintesc de dezbaterea constantă cu privire la faptul dacă o fată va cădea pe un tip, în funcție de cât de mult și-o dorea, și, de asemenea, ca un semn al cât de descurajată era. Dacă ar fi mult, aș da jos un tip pentru care nici măcar nu simt.
Dar trebuie să spun că nu este singura explicație posibilă pentru paradoxala lovitură. În Dicționarul clasic al limbii vulgare, din 1785, lexicograful Francis Grose într-una dintre intrări înregistrează la cimpoi și nu o definește, argumentând că este o practică prea indecentă pentru a oferi o explicație. Din alte înregistrări știm că la cimpoi este unul dintre termenii care a fost folosit la sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru a se referi la această formă de sex oral. Blow job înseamnă literalmente cum sună: este acel efort lung și dureros de a sufla o pungă de blană până când dă un mârâit încântător și transpiri. Nici ideea de suflare nu este în contradicție cu tradiția, este practic ceea ce a făcut Isis; suflând un cocos auriu ... Dacă este o cimpoi, ce diferență are? Iartă-mă, cititorule, că am devenit erudit cu vulgaritatea, citând un dicționar de vulgarisme, dar consideră că în problemele obscenității distanțele dintre erudiție și obrăznicie sunt reduse: consideră că în Roma antică curvele din bordeluri vorbeau latină.