Asistente medicale din întreaga lume Elveția - Diario Dicen
Am vorbit cu Raquel Colom, o asistentă spaniolă care lucrează în prezent la KZU Pflegezentrum, în Elveția. Discută diferențele de muncă profesională dintre Spania și țara elvețiană, subliniind faptul că pregătirea asistenților medicali spanioli le permite să practice practic în orice domeniu al asistenței medicale. Un training care, în același timp, stimulează empatia în relația cu pacienții, unul dintre aspectele profesionale pe care, după cuvintele sale, le apreciază cel mai mult în Elveția.
„Cred că asistentele medicale spaniole sunt mai bine pregătite decât altele”
Cere. De ce ai luat decizia de a emigra? 
Răspuns. Există mai multe motive pentru care am luat această decizie. Primul este că avea nevoie de o schimbare de scenă. Lucrez în Mallorca pentru aceeași companie de mulți ani și am decis că este timpul să mă schimb. Partenerul meu lucrase deja în Elveția și îmi spusese mereu minuni despre mediul de lucru și viața din această țară.
De asemenea, pentru că în prezent în Spania există dificultăți în a găsi un loc de muncă stabil cu condiții salariale bune, iar dacă doriți să cumpărați o casă, chiar mai rău.
Î. Din experiența dvs., care sunt aspectele pozitive ale exercitării profesiei în străinătate? Și negativele?
R. Ca aspecte pozitive, aș sublinia deschiderea care vine cu munca în străinătate. Este întotdeauna bine să putem observa ce lucruri se fac mai bine decât ceea ce suntem obișnuiți să vedem și, în acest fel, să extindem cunoștințele și să devenim mai critici. Dimpotrivă, înveți și să prețuiești mai multe elemente de muncă din țara ta natală. Aș sublinia din Elveția că puteți aprecia în permanență caracterul prietenos și curtenitor al oamenilor, iar acest lucru se extinde la lucru, creând o atmosferă confortabilă și respectuoasă.
Ar trebui, de asemenea, să menționez că sunt foarte meticuloase și punctuale. De fapt, am încetat să le spun pacienților „acum vin”, pentru că fie mă așteptau în picioare în același loc, fie mă întrebau câte minute ar dura.
În ceea ce mă privește, cel mai mare negativ este bariera lingvistică. În cazul meu, limba oficială este germana, dar în Elveția se vorbește dialectul elvețian, care se dovedește a fi foarte diferit de Hochdeutsch (germana oficială).
Învățam limba germană la școala de limbi străine și, când am ieșit, toată lumea vorbea dialectul. La locul de muncă, tot ce ține de scris (documente, dosare medicale, protocoale ...) este în limba germană, dar majoritatea colegilor și pacienților comunică în acest dialect.
Este un lucru obositor, pentru că atunci când vorbesc cu mine sau când există o întâlnire a echipei, trebuie să le reamintesc să vorbească Hochdeutsch. Ca să nu mai vorbim că unii pacienți vârstnici vorbesc doar dialectul, ceea ce înrăutățește comunicarea.